În cetăți de piatră cu cer de cărbune
Fluieră grilajele sub mai multe lune
Te-am strâns în palmă și te-am făcut mică
Fierbinte-n căușul cu țară peltică
Să-ți răsucești coapsele prin visuri arse
Gâdilând burice de degete-ntoarse
Simt cum râzi în pumn ocrotită
Și linia vieții o șerpui grăbită,
Ai scos călâile din cuibul de piele
Să le-nțepe gerul de după zăbrele
Când alerg, uriaș, prin cetăți streine
Ducându-te, pasăre-n pumn, pe tine.
Sensul versurilor
Piesa descrie o evadare disperată dintr-un loc opresiv, protejând o persoană dragă. Efortul de a scăpa și dorința de a oferi siguranță sunt temele centrale.