Care-i pluralul la substantivul „telecomandă”?
Nu știu. De ce? Nu știu
Cum așa? Nu știu de-astea
O telecomandă, două… Două.
Ca un clovn prost plătit care-și sapă singur groapa,
Masochist teribilos care continuă mascarada.
Ironic cum a face rap a devenit o lăudare,
Când acum 30 de ani erai respins de societate.
E foarte amuzant cum acum toți copiii
Cred că-s cool și șmecheri când ascultă Paraziții.
Cu arfe de mâna a 2-a, ai văzut un drogat,
Andrei a fost balaur și de toate-a încercat.
Deștept băiat, s-a prostit și a regretat,
Scriam texte ca să terminăm un album spurcat.
Ne-am distanțat că el a dat de gustul iubirii,
Ciuma s-a izolat pentru a da frâu gândirii.
Consumerismul e o boală, boala te consumă,
Și când tragi tare simți o senzație scursută.
Dărnicia-i slăbiciune că după ești luat de prost,
Pune vocalele pe beat că după-ți fac eu masterul!
Comunicarea este cheia, comunicarea-i cheia,
Ascultarea e o artă și schimbarea e puterea.
Comunicarea-i cheia, comunicarea este cheia,
Ascultarea e o artă și schimbarea e puterea.
Absolut tot ce simți e o încredere mârșavă,
Persoana de lângă tine poate că nu este reală.
Printre liniște morbidă e greu să găsești cheia,
Când sunetul depresiv îți oferă ghidarea.
Lipsă de seriozitate, tu bufon sterilizat,
Fă reclame la nimic pe TikTok să mai scoți un ban.
Bagă pe gât produse coreene, case de pariuri,
După când păcatele se-ntorc preferi să fii ambiguu.
Lăcomia-i omenească, niciodată nu-i de-ajuns,
Căci vreau mereu mai mult, doar ce-i al meu contează.
Mă prezint fără rușine ca un ghimpe bipolar,
Am să fiu the best până când o să mă schimb total.
Pe de-o parte mă urăsc, după iar sunt fericit,
După mă urăsc că-s fericit, un ciclu infinit.
Nimic nu sună bine, totul e penibil,
Mai ales eu care cânt despre – nici nu știu ce zic.
Cel care se minte că le știe pe toate-i prost,
Surdomutul e un om care nu și-a găsit un rost.
Banii-s o integrare pentru societatea înaltă,
Adică animal de curte pe tocuri sau cravată.
Comunicarea este cheia, comunicarea-i cheia,
Ascultarea e o artă și schimbarea e puterea.
Comunicarea-i cheia, comunicarea este cheia,
Ascultarea e o artă și schimbarea e puterea.
Absolut tot ce simți e o încredere mârșavă,
Persoana de lângă tine poate că nu este reală.
Printre liniște morbidă e greu să găsești cheia,
Când sunetul depresiv îți oferă ghidarea.
Am uitat că nu-mi pasă, că tu nu contezi,
Am uitat că tot ce ai este doar un simț pervers.
Am uitat că n-am uitat toate momentele triste,
Am uitat de gânduri sumbre pentru cine merită-n vise.
Care-i pluralul la „telecomandă”?
O telecomandă. Pluralul? Două teleco-
Două, două telecomande? Telecomande
Telecomande sau telecomenzi? Telecomenzi
Sigur?
Paranoicul stă mereu ascuns dar la vedere,
Este printre noi, dar el este mai prost pesemne.
Gândește prea mult, după i se face greață,
Are creierii pilaf, ținut de tot printr-un fir de ață.
Sensul versurilor
Piesa explorează introspecția artistului, criticând superficialitatea societății moderne și lupta cu propriile demoni interiori. Versurile abordează teme precum consumerismul, alienarea și căutarea sensului într-o lume haotică.