Stau, mă uit în jur… nu pot să fac nimic util
Mă plictisesc de moarte, încep să mă deshir
Zici că sunt nebună și privesc cu lene-n gol
Ca să-mi revin cred c-am nevoie de-ajutor
Timpul se scurge… iar mă simt un pic ciudat
Cred c-aș ieși să scap vecinii de urlat
Ei bat în țeavă iar eu zic că sunt nebuni
Eu sunt normală, tot ce zic ei sunt minciuni.
Și brusc îmi crește pulsul…
Idei vin în neștire
Tăcerea mă deprimă…
Și încep să saaar..
REFREN : Și vreau să plec, plec, plec
Nu suport țip în neștire
Pereții mă sufocă… n-am ieșire
Și sar, sar, sar până să pic din picioare..
Chiar nu-mi pasă o să urlu mai tare.
Și plec, plec, plec
Nu suport țip în neștire
Pereții mă sufocă… n-am ieșire
Și sar, sar, sar până să pic din picioare
Chiar nu e treaba ta..
Mă crezi c-aș vrea să stau..
Dar mă plictisești… ești monoton
Tu nu scoți… un sunetzel..
Ce vrei să fac?
Pereții prea mult tac..
Te-ntreb ce faci… și îți zâmbesc
Tu dai din cap… [adică faci da? :))]
Ești complicat mai mereu..
Nu mai stau după tine
Îmi stai în cale.
Și brusc îmi crește pulsul…
Idei vin în neștire
Tăcerea mă deprimă…
Și încep să saaar..
REFREN : Și vreau să plec, plec, plec
Nu suport țip în neștire
Pereții mă sufocă… n-am ieșire
Și sar, sar, sar până să pic din picioare..
Chiar nu-mi pasă o să urlu mai tare.
Și plec, plec, plec
Nu suport țip în neștire
Pereții mă sufocă… n-am ieșire
Și sar, sar, sar până să pic din picioare
Chiar nu e treaba ta..
Chiar.. nu e.. treaba ta..
Și brusc îmi crește pulsul…
Idei vin în neștire.
REFREN : Și vreau să plec, plec, plec
Nu suport țip în neștire
Pereții mă sufocă… n-am ieșire
Și sar, sar, sar până să pic din picioare..
Chiar nu-mi pasă o să urlu mai tare.
Și plec, plec, plec
Nu suport țip în neștire
Pereții mă sufocă… n-am ieșire
Și sar, sar, sar până să pic din picioare
Chiar nu nu îmi pasă o să urlu mai tare.
Și plec, plec, plec
Nu suport țip în neștire
Pereții mă sufocă… n-am ieșire
Și sar, sar, sar până să pic din picioare
Chiar nu e treaba ta.!!
Sensul versurilor
Piesa exprimă sentimente de frustrare și izolare. Protagonista se simte sufocată de rutina zilnică și de lipsa de comunicare cu cei din jur, ceea ce o determină să reacționeze impulsiv și să își dorească o evadare.