Uite unde suntem acum, prin câte am trecut,
Te-am pierdut de două ori, dar am luat-o de la început,
Port în mine o cameră plină de poze cu tine,
Cuvinte, priviri ascunse după cortine,
Din amintiri ochii tăi apar,
Dar parcă sunt în ceață și nu îi văd prea clar,
După egoism și ploi, în altă lume noi,
Stăm ascunși după nori, încercând să nu dăm înapoi,
M-ai făcut să am încredere în tine, când nu aveam în nimeni,
Decât în cel mai bun prieten și în mine,
Ne contraziceam des, ce-mi plăcea să te enervez,
N-ai reușit să vezi, vroiam să văd cum reacționezi,
Acum te faci că nu-ți pasă, folosești cuvântul lasă,
Și faci tot posibilul să nu mai fii atât de curioasă,
La distanță în realitate, dar mai aproape în fapte,
Privește drumul ce-l lăsăm în spate, am trecut prin toate.
Lași amintiri-n spate printre gânduri și șoapte,
Dar nu poți uita de toate într-o noapte sau în șapte,
Am reușit să te fac să suferi, fără să știu cât doare,
Dar pășind prin durere ai ieșit biruitoare,
Sincer, nu am vrut, știu că-i plâns zile la rând,
Știai că dacă nu ne întâlnim atunci n-o să ne vedem curând,
Însă mândria din tine nu te-a lăsat să dai în spate,
Deși te înecai în lacrimi, singură în noapte,
Am rămas în gândurile tale și nu mai poți să uiți,
Amintirea mea te bântuie, parcă nu mai vrei s-o-nfrunți,
Și acum parcă înnebunesc când te văd cu altul,
Și încep să realizez ce-ai simțit și tu,
Că eu sunt cel ce suferă când plângi,
Sunt visele tale ce-n pumn le strângi,
Că deși ești cu el, stai cu gândul la mine,
Și deși sunt cu ea, tot mă gândesc la tine.
Sensul versurilor
Piesa exprimă regretul și dorul față de o iubire pierdută. Naratorul reflectă asupra trecutului și realizează impactul emoțional pe care l-a avut asupra fostei partenere, dar și asupra lui însuși, acum că o vede cu altcineva.