N-am prieteni, n-am familie
Singurătatea mă copleșește
Stau numai în casă, mă plictisesc
Și simt că înnebunesc
Nu ies din casă, n-am prieteni
Sunt singuratic
Nu mă distrez
Gândurile mă copleșesc
Ies din casă doar până la magazin
Trăiesc într-un paradox infinit
Lumea pentru mine
Nu pare să aibă sfârșit
Nu ies din casă, n-am prieteni
Sunt singuratic
Nu mă distrez
Gândurile mă copleșesc
La școală nu m-am dus
Sunt un anonim
Lumea mă crede sinistru
Dar am și eu un suflețel
Nu ies din casă, n-am prieteni
Sunt singuratic
Nu mă distrez
Gândurile mă copleșesc
Nimeni nu mă vrea
M-am îngrășat extrem de mult
Mă uit la telenovele
Sper să mor
Nu ies din casă, n-am prieteni
Sunt singuratic
Nu mă distrez
Gândurile mă copleșesc
Să mă sinucid
Îmi vine în gând
Lumea pentru mine este gri
Și m-am sinucis
Sensul versurilor
Piesa exprimă sentimente profunde de singurătate, izolare și depresie. Protagonistul se simte copleșit de gânduri negative, se confruntă cu lipsa de prieteni și familie și ajunge la disperare, culminând cu gânduri suicidale.