Bitza feat Brugner, L Doc, Deliric1, Carbon – All Star Part 2

[Brugner]
Cred că nu se pune problema să fiu vreodată divin,
Însă dacă mi-ar fi îngăduit să beneficiez puțin
De jumate din puterea care-a zămislit Pământul
Aș desființa ignoranța și inconstanța, le-aș zdrobi cu tot avântul
Și ca Sfântul din seriale aș desconspira hoția.
De ce să furi tu ce-am muncit eu? Ești frate cu soția?
Chiria mi-o plătesc întotdeauna, însă aș vrea să scap de ea,
Să nu mai fac depozite în bancă, să-i depun la saltea,
Să am puterea de-a nu mai fuma și bea,
Tuturor copiilor nevoiași din lume să le ofer o acadea,
Pentru început s-aduc un zâmbet celor fără casă,
Chiar dacă nu le pune neapărat mâncare în stomac sau pe masă,
Să nu mai râd de-o fată pentru faptul că este grasă,
Să înțeleg de ce oamenii sunt stresați pe-acest Pământ minunat,
Ce anume le provoacă disprețul și chipul întunecat,
Aș vrea să am puterea să zâmbesc neîncetat,
Să nu mai mir pe nimeni dacă intru-n magazin degajat,
Vânzătorul să nu se mai uite suspicios și ciudat
Ca la un ciorditor care parcă într-un moment s-a tirat cu toată marfa
Și clar nu mai vreau, frate,
Ca angajatorul meu să se despartă de mine ușor pentru că în spate
sunt zeci de oameni cu brațele ridicate
Care strigă cât pot <> ca fac ce face el pe jumate!
Din banii pe care-i ia fără state.
Deci toate probleme care mă chinuie în viața de zi de zi
Reprezintă condimentele vieții – verbul „a fi”.
Și e clar că nu pot fi divin – sunt prea uman,
Mândru de originea mea de individ independent și spontan.
[DOC]
Sunt arhitectul suprem, privind prin spectrul etern – L.
Fiecărui concern i-am expus câte-un produs prin Jules Verne,
Va-njur tern când 4 miliarde vor să-mi intre-n grații,
Te juri ferm printre grații că n-ai avut minte.
Alții vor să mă-nece, 2006, prelații vor să mă prindă, să mă lege,
Frații vor să mă simtă, să mă-ncerce.
Ziua adevărului – Prim caz: Eva a zis pas în fața mărului,
Samson, un chin fals – puterea părului.
Terra în impas – puterea răului
V-a redus la păpuși cu sfori,
Eu vi l-am tradus pe Iisus – era un simplu om,
Eu l-am făcut un cumul de valori.
Poate n-a urcat de Golgota, eu doar am setat o cotă
Și-am observat cum v-ați creat un viitor plin de fum precum o hotă,
V-am arătat că un om poate duce propria lui cruce.
V-ați lăsat duși de val și-ați căutat nemurirea într-un Graal cu sânge.
Las alte rase să vă subjuge – Roswell – n-ați înțeles deloc.
Eu – Dumnezeu. Cerul meu e sufletul lui Doc!.
[Deliric]
Io? Dumnezeu pentru o zi?
Ți-aș suspenda liberul arbitru.
Ce i-ai făcut lu’ fi-miu, îi fac lu’ fi-tu’.
De ce stai ca tâmpițu’ cu mâinile-mpreunate?
Îngerii tăi zboară cu aripi de plumb. Tu ia-ți crucea-n spate!
când din trei fapte două-s pătate, ca două-s păcate,
Tu nu te ierți, cum crezi că să te iert eu se poate?
Poate.. nu știu!?! Ăsta-i sarcasm divin,
Memoria fostelor fapte cu frica de ce-o să devin.
Nu pot să previn! Dau vina pe diavol c-a pus alcool în vin
Și-alt gol în mine-i chin, s-adorm cu gându’ să-mi revin!
Și mă trezesc. Sunt tot Dumnezeu. Și diavol sunt tot eu..
Doar să mă decid e greu..
Cert e că-s Dumnezeu’ meu și totodată ateu.
Ar trebui să mă-ncred în mine mai mult,
Vorbesc cu mine, dar n-ascult. Tre’ să-mi repet mereu..
Cert e că-s Dumnezeu’ meu cu greu..
Doar fiindcă-ncerc să fiu al tău tot eu!.
[Carbon]
Nu vă cunoașteți sufletul și asta vă sperie,
V-ați îndepărtat de el și-ați rămas setați doar pe materie.
Conduși orbește, seduși de branduri și licențe,
Supuși ca simple zdrențe, viețile voastre-s secvențe
De dependențe. Exact din punctul în care sunteți
V-aș duce cu 30 de ani înainte să vedeți unde-o s-ajungeți,
Să răspundeți pentru faptele voastre, pentru bârfele scoase.
Judecata mea se face cu 2 coase!
Ești pro 666 până-n oase?
Ard cu 7 limbi de foc tot răul din case – Este-al doilea potop!
Între rase sentimentul iubirii e-mpotriva firii,
Dezaxații fac pe martirii și-și fac harakiri.
Am dat liberul arbitru, multe decizii-s greșite,
Pe dinăuntru multe ființe sunt de mult prăbușite.
De aceea nevoiașilor scot în cale rampe,
Bogaților pante, pentru stări deviante
Locuri vacante în iadul lui Dante.
Acum stai în fața oglinzii și pune problema așa:
Recunoaște-ți greșeala. Dumnezeu judecă. Sunt conștiința ta!.
[Bitza]
Ridic brațele. Cad în genunchi. Las armele.
Dar cui le las? Sunt singur! Unde-mi sunt speranțele?
De ce m-ai părăsit? Sunt copilul tău. Unde-ai fugit?
Eterna luptă bine versus rău și-mi zic mie,
Căci nu am cui, și mai rulez un cui.
În nopți tăcute între amintiri slute,
Te-mpinge răul, te trage haul, nu te
Grăbi se te decizi dacă să faci faptele bune.
Drumul spre iad pavat doar cu intenții bune,
Bune, rele, corect, greșit..
De ce nu sunt semnele clare să pot fi lămurit?
Totul e doar o ceață.. De ce se cer alegeri?
Și mă calmez când simt atingerea de înger.
Și poate n-am dreptate,
S-apoi regret că-s rele în loc de bune faptele.
În jocul cu mine de-a fi Dumnezeu
Fac deseori greșala să mă judec eu
Și uneori pot să mă iert mult prea ușor sau mult prea greu,
Nu pot să țin un scor, căci nu sunt Dumnezeu,
Sunt doar eu, dar sunt mai mult de-atât –
Sunt pentru mine Dumnezeu!
Oare, deci eu sunt Dumnezeu?
N-am cum! Refuz, căci cântărește totul mult prea greu.
Să fie așa? Să fie așa?
Rămân cu întrebarea. Se-așterne liniștea.