În prima zi de liceu mi-au luat șapca cu japca,
M-alintam cu gândul că se-ntoarce roata,
Am încălcat regulile mai târziu, evident
Contra exemplu perfect Declarat permanent.
Tutun alcool și droguri se învârteau în jur,
Din 7 zile 5 eram mahmur, șnur se țineau baieramele
Dispăreau sticlele mai repede ca zilele.
Belelele nu apăreau decât cu ai mei,
Când mă vedeau că umblu doar cu derbedei,
Plin de idei, pentru o ieșire din banal,
Acel copil ciudat, cu acel ceva special.
Ca un șpriț au trecut 4 ani de liceu,
Șapca altuia era acum pe capul meu.
Intram în viață combatant, luptător,
În războiul în care nimeni nu e învingător.
Toți ne luăm ușor locul în societate,
Unii au dat la facultate, alții în cap la bloc în spate.
Prea multe tentații prea puțini bani,
În loc să-ți iei o slujbă iei în tribunale ani.
Din toată agitația și scandalul din liceu,
Ai un gol din ce în ce mai mare în jurul tău.
Tot mai multe telefoane ocupate,
Tot mai multe fete întristate.
În loc de râsete auzi țipete și te ferești,
Te întrebi dacă așa se întâmplă atunci când crești.
Ești un ghinionist sau e o zi mai proastă,
Te amăgești cu gândul că o să treacă.
Încă o zi, și încă o zi, și încă o zi,
Dacă e marți sau vineri numai știi.
Te trezești ca din coșmar cu totu-n față,
25 de lumânări pe el și aștepți să te faci varză.
Privind prin prisma celor 25 de ani,
Încă mă mai caut din priviri printre puștani.
Ar trebui să fiu probabil mai responsabil,
În cazul meu particular nu e prea valabil.
Mă culc de fiecare dată plictisit,
Gândind fără speranțe la un viitor mai fericit.
În loc de planuri îmi fac griji,
Mergând cu grijă printre Hero, Iarbă și Hașiș.
Trec anii mai repede decât ai vrea,
Ai tot mai puțini tovarăși în preajma ta.
Unul sta în Germania, altul fură-n State,
Altul e la pușcărie cu venele sparte.
Certuri cu părinții, totul se complică,
Acum nu vor o notă bună, vor o slujbă bine plătită.
Nu vor să înțeleagă ce vrei tu să faci deloc,
Nu vor să înțeleagă că nu ești robot.
Te scoli mereu mai obosit, ce ciudat,
Și îți repeți lecția care ți-ai băgat-o în cap:
Încă mai ai o viață în față,
Te întrebi și tu dacă e consolare sau pedeapsă.
Sensul versurilor
Piesa descrie trecerea de la adolescență la maturitate, cu deziluziile și greutățile întâmpinate pe parcurs. Naratorul reflectă asupra alegerilor făcute și a pierderii inocenței, simțind un gol interior și o lipsă de direcție.