Bitza – Pierdut într-o Lume Mare

I:
Mă simt pierdut într-o lume mare,
Mă simt tentat să calc totul în picioare
Încep să rămân fără argumente
Și trag concluzia că trebuie să trec la planul B..
De la Bitza
Îmbătrânesc și-mi dispare tot mai mult din frică
Și scriu cuvintele, mi se transformă-n arme
Cum ți se schimbă sufletul în fața unei drame
Încerc să mă ridic,
Căci mi se schimbă sufletul mai nou aproape zilnic
Nu te omoară deci te face mai puternic
Și zic: am încetat de mult să critic, și tac
Chitic, nu mai zic nimic,
Căci binele devine un alt subiect empiric
Discuția despre el, o mare crimă
Am inima intrată-n moarte clinică.
Refren (x2) :
Sunt pierdut într-o lume mare
Sunt tentat să calc totul în picioare.
II:
Încep să îmi dau seama că nu-i bine
Faptul că am vibrații negative de la mine
Că îmi e frică să-mi ascult albumele,
Că nu mi-am depășit sechelele
E vina mea și tre’ s-o recunosc
Că nu-s puține clipele în care am fost prost
Și că am fost jegos cu unii dintre-ai mei
Și că ar trebui să cer iertare la multe femei
Urmează partea tristă,
Că uneori nici eu nu îl halesc pe Bitza
Am fost mulți din Mihai și am rămas la fel
Chiar dacă între timp a apărut și el
Rămân fără cuvinte-i dureros
Momentu’ asta, sunt cam întors pe dos
Las arma jos, armura jos n-o dau
Căci am schimbat în drum pe mulți fără să vreau.
Refren (x2).
III:
Nu mai scriu de mult cu pixul
Sângele mi-a devenit instrumentul
E flow-ul meu direct, din inima cu rima
Mai important decât ăla de-l dai pe gură
Aș vrea să opresc zumzetul
Neîncetat, care-mi rupe capul
Am înțeles că unii nu mă plac
Le cer iertare și îi rog să mă scoată din pick-up
Nu am cum să mă schimb
Am irosit pe vise prea mult timp
Și chiar dacă cei ce mă trag în jos sunt frații mei
N-aș fi putut să fac nimica fără ei
Îmi doresc liniștea
Am armistițiul care poate să aducă pacea
Viața e călătoria, destinația-i cerul
Mi-am readus la viață îngerul.
Refren (x2)