Bitza – Sper Că N-o Să Fiu Eu

Bitza – Sper că n-o să fiu eu.
Dintre multe belele
La fel de rele între ele
Un singur gând
Începe să mă sperie
O să înceapă
La un moment dat
Dintr-un pat
Să se scoale un bătrân uzat
O să meargă la oglindă
Jegosă, murdară într-o doară
Cu gândul pervers
Că își dorește să moară
Izolat și uitat de toți
Cu pensia de mult
Băgată în vene de nepoți.
Ziua alta, o dată plină
Îngheață în liniștea deplină
Nu ne-a mai rămas
Decât rutina, și viața
Însă prea puțină
A murit în fiecare zi
Câte puțin, alcoolizat
Printre sticlele cu vin.
Realizând când e prea târziu
Că e, din ce în ce
Mai puțin viu.

2x :Din ce în ce mai sigur
O să mor singur desigur
Sunt nesigur când vine vorba
Să-mi calculez timpul
Cu timpul încep
Să mă obișnuiesc cu ideea
Că nici unul dintre noi
N-o să apuce vârsta a III a.
Sta și plânge singur
Și-și blestemă soarta
Nu-și putea imagina
Că se întoarce roata
Nu știa de nimeni
Și blama ratații
Și-a ajuns acum
O povară pentru alții.
Se întreabă unde a greșit
Ce nu-i bine
Unde s-a pripit
Rudele mereu fac planuri
Și-l cheamă la masă
El curând moare
Lor le rămâne o casă.
Singurul ce vine
Și îl mai alină
Este cel pe care
Îl bătea fără vine
Rupt de beat în zori
Când venea acasă
E băiatul lui
Singurul căruia îi pasă
Vrea să-l strângă în brațe
Și să-i povestească
Unde a greșit
Ce-ar mai face dacă
Se trezește mult prea
Brusc la realitate
I-a murit băiatul
De vreo șase ani jumate.
Fiecare alegere
Contează, știu
Poate mai devreme
Poate mai târziu
Merg pan’ la oglindă
Și-mi rostesc teama cu greu
Sper c-acest bătrân
N-o să fiu eu.

2x :Din ce în ce mai sigur
O să mor singur desigur
Sunt nesigur când vine vorba
Să-mi calculez timpul
Cu timpul încep
Să mă obișnuiesc cu ideea
Că nici unul dintre noi
N-o să apuce vârsta a III a