Înainte să plec, vreau să-ți zic că nu regret
nimic, Și dacă mâine mor, să știi că n-am pierdut
nimic
că-i bine sau rău, aici la noi e identic
Știu să merg pe cioburi, fiindcă m-am obișnuit.
Scriu aceste rânduri, fiindcă detest ce am devenit
Un monstru, nu mai simt nimic din ce am simțit
Da nu-ncetez, să-i iubesc, pe cei ce m-au iubit
Chiar dacă le-am devenit, un, antipatic.
Idiot practic, de prea multe ori, i-am rănit
Și bani nu sunt, nici în chipsuri, n-am găsit
Norocos nu sunt, Am dat discuri la toți ratații
Te sun eu curând, sună-l pe Romeo Fantastik.
Și nu uit nimic,
Cu inima la ei, Chiar dacă sunt aici, îi iubesc la nesfârșit
Și după ce-am murit, n-o să uit, unde, cu cine-am copilărit
Sunt cei ce m-au iubit.
Ref:
Și fug,
fug, fug, fug ca un disperat, că sunt disperat
s-ajung,
s-ajung jung jung
în lumea mea, în lumea mea
Și fug
Fug fug fug ca un disperat, eu sunt disperat
s-ajung,
s-ajung jung jung
în lumea mea, departe de asta fug.
Că-i trist, că m-a uitat Dumnezeu, ba nu eu
am uitat de el, dar Mi-am amintit când mi-a fost greu
Am un caracter morbid, slab,
Și e greu
să mă schimb pun, leu peste leu, da nu-mi iese un leu.
Cei ce m-au uitat, i-am uitat uitat și eu nu vreau să aud
nimic, Sunt prea dificil, prea prost, prea mic
în ochii lor, dar nu-i nimic, Ce vine, pleacă rapid
și mi-aș dorii să spun că pe mine nu mă fac banii.
duc pe brânci, sper ca mâine-ei altfel da-u trecut
ani buni,
și nimic nu-i mai bun, totu-i praf și scrum
ia-mă Doamne dacă vrei acum, Daca nu
Oricum,
Am un gând, și-l spun, Îl duc departe Pe drum.
Am un vis, scris, în destin, m-am aprins, și-s aprig
nu mă stingi, mă reaprind, nu mă strici, că-s acid
Îmi iubesc prietenii, îmi iubesc familia, nu-mi pasă
de alții,
spune ce vrei tu, doar sunt aberații!!
Sensul versurilor
Piesa exprimă regretul și iubirea față de cei dragi înaintea morții. Vorbește despre acceptarea destinului și despre importanța relațiilor umane, chiar și în fața sfârșitului.