Sparg din vorbe, când vorbesc, prin subînțeles.
Dac-ai înțeles ce zic, bineînțeles, că te fraieresc.
Te izbesc de pereții muzicali, decibeli vito-fatali,
Îți iei pumni faciali în maxilar și globi oculari!
Porți ochelari de cocalari, de Terminator, anti-solari,
Când îți plimbi fetița buboasă pe litoral din Mamaia-n Năvodari.
Sunt nemuritor după ce mor, în Istorie sub tricolor,
La fel ca și Vlad Țepeș, sunt cel mai aspru domnitor.
Un mare gladiator, ca în arenele romane, îți las răni fatale,
Îmi las răni fatale pe laringe și pe corzile vocale.
Ai ghicit în formele astrale, că sunt astrul răsăritului,
Sunt baza obeliscului, și tu ești doar vârful c*****i.
Sunt adâncul abisului, un MC din subteran,
Sunt un veteran, cu răni fatale, trecut prin fapte ireale,
Prin fapte prea grele de cărat în spinare,
Prea diversificate, catalogate care mai de care.
Sunt MC-ul care, a umblat pe apă, precum Cristos pe mare,
Că era-nghețată bocnă, nu că erau pietre sub picioare!
Învolburat ca Dunărea la Cazane,
Te înec în ecluza de la canale,
Apoi te-arunc de pe Moldoveanu’ până-n mare,
Depun efort fără pic de sudoare.
Sudez ca un suedez în fier forjat și-n titan,
Lovesc în tine ca-n fierul cald cu un ciocan!
Sensul versurilor
Piesa este o demonstrație de forță verbală, în care MC-ul se autoproclamă superior și invincibil. Versurile sunt pline de metafore violente și comparații grandioase, menite să intimideze și să umilească adversarul.