Bazi – Ploaie cu Soare

Închid ochii și dau drumul muzicii cât pot de tare
Sătul de zgomotul de-oraș ce sună-n depărtare
De-aveți o lume mai bună, turist caut cazare
Căci mă tem din ce în ce mai mult că n-am scăpare.
E încă una din zilele de genu-ala în care
Simt că nu vreau să dau răspuns la nicio întrebare
Poate doar să stau întins pe spate cu ochii la soare
Dar ca să vezi, n-am unde, căci afară plouă tare.
În jurul meu povești își duc prezentul mai departe
În timp ce eu mă simt o filă parcă ruptă din carte
Nu mă regăsesc în basmul vostru, știu povești mai bune
Dar rămân doar niște vise căci viața e pe bune.
Și ca pe orice om, viața mă învață
Cum să mă ridic când cad, cum să țin pieptul în față
Ma păcălește câte-odată s-am încredere în lume
Și când cred că am pe cineva alături ea îmi spune:
Ai grijă la prieteni, prietenii sunt în stare
Să îți vândă ieftin lucrul tău cel mai de valoare
E tare rău să te vezi lovit din toate părțile
De cei ce i-ai lăsat mereu să-ți vadă cărțile.
Și parcă sunt sătul de-atâtea lecții-așa de grele
Și-mi vine să trag chiulul de la școala vieții mele
Să mă pierd pe undeva, și mă pierd în lumea mea
Unde totul e așa cum visele erau cândva.
Dar nu trece mult timp și iată că realizez
Sunt singur în lumea mea, și din nou mă întristez
Nu-mi rămâne decât să zic noapte bună tuturor
Și să-mi caut lumea mai bună-n tărâmul viselor.
Dar nu scap deloc de-aceleași griji ce mă preocupă
Și-așa până și visele mele se duc de râpă
Stau treaz admir tavanul, gândurile nu vor să-mi dea pace
Aș face orice dacă n-aș știi că nu am ce face.
Refren:
Pentru încă una din zilele-n care nu mai poți
Și-ți vine să pleci departe rău de toate și de toți
Pentru zilele și nopțile și zorii dimineții
Ce te găsesc căzut adânc în dilema vieții.
Pentru încă una din zilele-n care te-au dezamăgit
În care visul parcă s-a evaporat și te-ai trezit
Pentru zilele și nopțile și zorii dimineții
Ce te găsesc căzut adânc în dilema vieții.
Și parcă-mi vin în minte niște vorbe despre viață
Cum că-s încă tânăr, și c-o am pe toată-n față
Și să merg tot înainte că mai vin și altele
Doar că eu privesc în urmă și deci merg cu spatele.
N-am nicio direcție, și rămân lăsat în urmă
Neînțeles de cei ce practică spiritul de turmă
O masă de cetățeni ce hotărăște pentru mine
Ce încă pune botul la „să trăim bine”.
Ce vise aveam, câte lucruri îmi doream
Unde-s aripile de înger pe care le prindeam?
Unde-s toți norii ăia mici pe care pluteam
Înainte să rămân fără spațiu aerian.
Unde e bunătatea noastră, unde e iubirea
Le-aveam pe toate atunci când știam ce-i fericirea
Acum le-am pierdut pe toate, suntem doar niște roboți
Într-o lume condusă de bani ce ne schimbă pe toți.
Într-o lume-n care hoții fură tot de la săraci
Într-o lume-n care înveți de mic că n-ai ce să faci
Când părinții tăi săraci îți amână orice dorință
Cu ochii plini de lacrimi și plini de neputință.
Am avut și eu prea multe, eram copil fără vină
Rămâneam cu ochii atintiți în câte vreo vitrină
Dar mama îmi explica și eu înghițeam în sec
Căci nu-nțelegeam de ce, dar știam că anii trec.
C-o să treacă peste mine și că o să mă fac mare
Și-o să pot să am tot ce-mi doream atunci așa de tare
Și-am ajuns până-n momentu’ ăla-n care realizezi
Că totuși nu ești chiar atât de sărac precum te crezi.
Căci chiar de-au fost multe rele-au fost și bucurii
Totul ține de ce vrei cu-adevărat și de cum știi
Să prețuiești în viață numai lucrurile ce contează
Astea rămân cu noi când restul se „evaporează”