Codrin:
Hai zi frate-miu, care-i mai real
Decât omu’ cu care împărțeam ce e în buzunar?
N-ai un frate real până n-ați împărțit frig,
Și țigara aia bună și jumate de covrig,
De-aia strig acuma după atâtea blaturi,
Că împărțeam ce e în farfurie și acuma teancuri,
După concert, direct în efect Bazooka,
Ideile, împreună ce am făcut cu trupa,
Poate zic degeaba în aer că acuma lumea știe
Prietenii mei cei mai buni nu i-am găsit când mi-o fost bine,
Cum o zicea omu’ Noica în împrejurări nefaste,
„Pentru viața spiritului condițiile bune-s proaste”
Ce farse stânga dreapta când iarba-i înaltă,
Șerpii se găsesc să fie înfometați deodată,
În tovărășie nu-i loc numa’ de bine,
Dacă-i numa’ de vorbe se pricepe oricine.
ECHO:
Ia zi frate-miu câți prieteni ai aproape?
Câți frați se f*t între ei într-o singură noapte?
Un incest mai penibil nu cred că se mai poate,
Când vorbele sunt vorbe și niciodată fapte,
Ia stai frate-miu să te învăț eu cum să te porți,
Când unu-ți închide o ușă, îți deschide 10 porți,
Se ține că o căpușă până pierzi tu banii toți,
De-aia zic vii cu vii frate și morții stau cu morți,
Ia stai bra cum zici fra? Uite cum e prind ca Garcea,
Seism în inima voastră mai rău că în Vrancea,
Orice războinic luptă să țină cu pacea,
Lirica ascuțită intră ca lancea,
Am un frate, m-a învățat ce înseamnă respectul,
În el am toată armata, face cât voi restul,
La bine și la greu dincolo de ce vezi tu,
Ăsta nu-i mesaj, ăsta-i direct tattoo.
Sensul versurilor
Piesa vorbește despre importanța prieteniei adevărate și a loialității. Se pune accent pe legăturile formate în momente dificile și pe respectul reciproc, contrastând cu relațiile superficiale și trădătoare.