Timpul iute aleargă
Când ești aici.
Când ești departe
Face pași mici.
Parcă-aș fi într-o gară
Cu trenuri zglobii,
Ce-mi răpesc prieteni
Și-i duc pe pustii.
Se spune că țigara, alcoolul și boala
Îți fură din ani
De singurătate nu se spune nimic….
Știu c-avem sute de feluri
De mesaje și-apeluri
Un hățiș nesfârșit
Dar sunt cuvinte ce nu încap într-un plic
Prin cabluri lungi și sateliți
Goniți de hoarde de giga biți
Zâmbetul meu se pierde complet și moare
Printre comedii fotografii
Și virtuale elegii
Prezența ta m-ar bucura mai tare.
Pe străzile-nsorite
Sunt doar un trecător
O lacrimă târzie
A unui melancolic nor.
Amaru-ncet mi-l sorb
Pe-o terasă în călduri
Sunt un om fără probleme
Ai putea să juri.
Se spune că țigara, alcoolul și boala
Îți fură din ani
De singurătate nu se spune nimic….
Știu c-avem sute de feluri
De mesaje și-apeluri
Un hățiș nesfârșit
Dar sunt cuvinte ce nu încap într-un plic
Prin cabluri lungi și sateliți
Goniți de hoarde de giga biți
Zâmbetul meu se pierde complet și moare
Printre comedii fotografii
Și virtuale elegii
Prezența ta m-ar bucura mai tare
Sensul versurilor
Piesa exprimă sentimente de singurătate și melancolie într-o lume modernă dominată de tehnologie. Vorbitorul simte că prezența fizică și conexiunile reale sunt înlocuite de interacțiuni virtuale, ceea ce duce la pierderea zâmbetului și la o stare generală de tristețe.