O cafenea, ascunsă pe un colț de stradă.
O masă mică, cu un aer adormit.
Avem două cești, în jurul vieților noastre absurde,
Viitorul e scris, pe fundul mării, în nisip.
Visele noastre se plimbă de mână
Prin lumea plină de iluzii
Întunecate alei îngână, cântecele-n cor.
Privește-mă în ochi, lumea-ncet dispare
Picioare timide pe sub masă ni se-ntâlnesc.
Abia ne vorbim, am uitat și să respirăm
Ascund sentimente, dar cărți nu pot să măsluiesc.
Visele noastre se plimbă de mână
Prin lumea plină de iluzii
Întunecate alei îngână, cântecele-n cor
Sensul versurilor
Piesa descrie o întâlnire romantică într-o cafenea, unde doi oameni își împărtășesc visele și sentimentele ascunse. Atmosfera este intimă și visătoare, cu accent pe conexiunea emoțională dintre cei doi.