Trec țigani pe drum,
Drumu-i plin de fum,
Fumu-i plin de scrum,
Foc ardea.
Vai țigani, țigani,
Gipsies și gitani,
Fără cer și ani,
Trec pe drum.
Țigănie rai,
Rai care erai,
Caravanserai,
Acadea.
Raiul meu beteag,
De pe alt meleag,
Cât îmi ești de drag
Nu știu cum.
Trec țigani prin colb,
Colbul este orb,
Orbul e un corb,
Giacardea.
Cade seara-n câmp,
Soarele-i scălâmb,
Cortul este strâmb,
Foc ardea.
Fac țiganii foc,
Focu-i la mijloc,
Fete cu ghioc
Și cu cărți de joc,
Vai noroc, noroc,
Vino la soroc,
Vino să-ți ghicesc,
Cărțile vorbesc,
Și nu ne mințesc,
Giacardea.
Fata de caro,
Sub cer indigo,
Să-ți spun încotro
Foc ardea.
Că mulți ani s-au scurs,
De când el s-a dus,
Ca un pui de urs,
Pe un drum.
Cu belciug și lanț
Fără nici un sfanț,
Spre un târg bizanț
Foc ardea.
Zaiafet acum,
Lăutari duium,
Numai tu nicicum,
Giacardea.
Noaptea de-ar veni,
Pe pământul gri,
De ne-ar adormi
Orișicum.
O, dar azi, dar azi
Ceru-i de atlaz,
Soarele-n extaz.
Ei se duc la pas,
Spre un alt popas,
Șatra de pripas.
Până nu-i mai vezi,
Până nu-i mai crezi
Și din ochi îi pierzi.
Printre cețuri verzi,
Cețuri de livezi,
Vezi că nu-i mai vezi.
Giacardea, cardea,
Gialino mura,
Gia mura, mura,
Ce mișto..
Giacardea, cardea,
Gialino mura,
Gia mura, mura,
Ce mișto..
Giacardea, cardea,
Gialino mura,
Gia mura, mura,
Ce mișto..
Giacardea, cardea,
Gialino mura,
Gia mura, mura,
Ce mișto..
Sensul versurilor
Piesa evocă o imagine nostalgică a vieții țiganilor nomazi, cu referire la tradiții, drumuri și un sentiment de pierdere. Versurile creează o atmosferă misterioasă și melancolică, amintind de un trecut idealizat.