La o margine de sat
Să vă spun ce s-a întâmplat
E o poveste dureroasă
Dar și foarte bucuroasă.
Doi copii s-au întâlnit
Și nu s-au mai despărțit
Când s-au dus, s-au logodit
Părinții nu i-au primit.
Când s-au dus, s-au cununat
Părinții nu i-au lăsat
Ei de mână s-au luat
Și spre mare au plecat.
Părinții când au aflat
Înapoi spre mare au plecat
Când acolo au ajuns
Amândoi s-au pus pe plâns.
Marinare, marinare
Scoate-mi copiii din mare
Îți voi da sute și mii
Dacă-mi scoți copiii vii.
Marinarii, oameni hoți
Că mi-au scos copiii morți
Pe mormântul la băiat
Au plantat un pui de brad.
Pe mormântul la fetiță
Au plantat un pui de viță
În timp ce bradul creștea
Vița îl înconjura.
Și când oamenii treceau
Tot acolo se opreau
Luau din viță și gustau
Pe părinți îi blestemau.
Blestemați să fiți părinți
Că ați omorât doi iubiți
La o margine de sat
Să vă spun ce s-a întâmplat.
Doi copii s-au întâlnit
Și împreună au murit
Da-le, Doamne, și trăznește
Pe cei care desparte.
O iubire adevărată
Dintre un băiat și-o fată.
Sensul versurilor
O poveste tragică despre doi tineri iubiți, despărțiți de părinți și găsiți morți în mare. Părinții sunt blestemați pentru fapta lor, iar iubirea lor este comemorată de un brad și o viță care cresc împreună.