Zâmbesc în mii de culori
Visez la petale de flori
Mă gândesc că poate
Se face și pe strada mea lumină pa’n la noapte.
Vise stinse pierdute în noapte
La fel ca filele arse dintr-o carte
Lumini aprinse pe străzi fără culoare
Viața-i ca o floare cu petalele murdare
Vise care niciodată nu devin realitate
Totu-i ca o luptă între viață și moarte
Vise ce se despart cu totu’ de realitate
Aștept să te trezești da’ nu se mai poate
Faci tot posibilul la împlinirea unui vis
Iar alții sunt blestemați într-un foc aprins
Tovarăși te mai ajută uneori
Zâmbetul dă culoare printre flori
Betoanele sunt pline de glasul nostru
Iar steaua de pe cer e sufletul vostru
Întunericul și umbra e locul de gheață
În viața asta ne ține numai o speranță.
Zâmbesc în mii de culori
Visez la petale de flori
Mă gândesc că poate
Se face și pe strada mea lumină pa’n la noapte.
Mă întreb de multe ori
De ce sunt atâtea vise stinse sau pierdute uneori
Dar văd viața în mii de culori
Chiar dacă soarele e ascuns printre nori
Dacă este noapte pe strada ta
Nu uita niciodată că poți spera
La ceva mai bun întotdeauna
Nu dispera nu dispera
Eu nu mă mint continui să zâmbesc
O s-o fac cât timp o să trăiesc
Chiar dacă viața ne oferă doar petale
Oricum nu suntem legați în zale
Atâtea vise stinse porți închise
Doar speranțele îmi mai rămân aprinse
Coșmaruri deschise suflete prinse
Destinele noastre sunt deja scrise.
Zâmbesc în mii de culori
Visez la petale de flori
Mă gândesc că poate
Se face și pe strada mea lumină pa’n la noapte
Sensul versurilor
Piesa vorbește despre vise, pierderi și lupta cu realitatea, dar și despre speranța care rămâne chiar și în cele mai întunecate momente. Chiar dacă viața este grea și plină de obstacole, speranța și zâmbetul pot aduce lumină.