B. U. G. Mafia – Înc-o Zi, Înc-o Poveste

Uzzi:
De-odată ies din casă privind fără o țintă, / nu știam ce e, c-aveam o stare prea tâmpită, / știam că ceva se-ntâmplă, da nu puteam să-mi dau seama, / nu puteam, la dracu, G-yeah, să-mi explic teama. / Gânduri negre îmi treceau prin minte, / numai oameni morți, draci și oseminte. / Deodată mi-a apărut în față imaginea fratelui meu, / De-abia ieșise din parnaie și mulți îl cam urau. / I-am sunat pe Klax 187, Mr. Juice, Doom, / știi tu vorba aia, cine ți se pune: Bum! / Am urcat în mașină, acolo-aveam și arma, / i-am luat pe Juice și Caddy și ganu, toată gama. / Am plecat spre locul în care/ știam că frate-miu se duce, pe cineva s-omoare, / da când am ajuns era cam multă lume-afară, / se vedea oribil, ce cineva o dăduse-n bară. / Am ajuns, însă, era prea târziu, / fratele meu murise, ah, sfâșiat de viu. / Însă îi văzuse un tovarăș bun, / am jurat pe tot ce-aveam mai scump ca să mă răzbun. / Au mai trecut vreo două zile, îi căutam să-i omorâm, / i-am găsit, pac, pac, și-acum zac toți pe caldarâm. / E-o simplă zi, înc-o poveste, înc-o crimă-n cartier, / înc-un om, mort, bang, găurit de fier. /.
Refren: x 4.
Tataee:
De ce oare, de ce oare a încetat să mai respire, / stau lângă el în picioare și nu mă pot abține/ să lăcrimez, să mă gândesc și să-mi reamintesc, / de timpurile când totu-n cartier era firesc. / Certurile se rezolvau doar c-o bătaie bună, / vremea aceea a început încet, încet s-apună. / Și totul s-a schimbat de când au apărut arme, / și cum pe obraji, frumoși, lacrimi grele vezi curgând. / Orișicine are-n buzunar o armă rece, / nici dracu nu se mai simte sigur, nu mai există lege. / Așa s-a întâmplat și cu tovarășu’ ăsta-al meu, / acum câteva minute am ieșit să bem o bere. / Și s-a luat omu’ de-un puștan de vreo 12 ani, / l-a chemat până la el și l-a-ntrebat dac-are bani. / Îi spusese că mai înainte de-a pleca avea o grămadă și că să-i dăm gata vroia. / Puștiu’ a-nțeles greșit și-a scos repede-o armă, / l-am văzut cum închide ochii și cum începe să tragă. / Prietenu-meu privea mirat cum gloanțe îi intră-n piept, / a căzut la pământ și n-a mai mișcat un deget. / Astfel două vieți au fost distruse într-o clipă, / traiul a devenit aici o cruntă suferință. / Înainte nu mă interesa acum a-nceput să-mi pese, / pentru că aud, zi de zi, o astfel de poveste. /.
Refren: x 4.
Caddy:
Așa cum v-a spus și ceilalți a devenit ceva obișnuit, / aproape-n fiecare zi câte-un om e găurit. / Și-ntr-o zi, la dracu, poate va veni și rându’ tău, / cum a fost, acum câteva zile, rândul prietenului meu. / Soarta nu l-a ocolit, chiar dac-a fost șmecher, / căci moartea nu te-ntreabă dacă ești bazat sau fraier. / Dar mai bine să vă povestesc cum s-a întâmplat, / cum l-am găsit pe-al meu tovarș zăcând în stradă lat. / Mă plimbam cu gagica mea spre seară prin cartier, / hoinăream pe toate străzile, mergând spre nicăieri. / De-odată lume multă se strânse într-un loc, / se vede din ce, în ce mai bine că nu era un joc. / Recunosc câțiva tovarăși ce plâng alături de neveste, / mi-e frică să m-apropii, sper că mintea-mi joacă feste. / Dar lacrimi încep să curgă pentru cel ce zace nemișcat, / înc-un frate tânăr ce-n curând va fi-ngropat. / Degeaba toți zic că ies, pentru el nu mai există, / zace acuma sub o cruce pe care data-i este scrisă. / Data aceea blestemată când l-am văzut la pământ, căzut, / iar cei trei ce l-au ucis nu și-au dat seama ce-au făcut. / Când pentru ceva aur, sânge rece, l-au răpus, / glonțul ce-a plecat din armă, direct în inimă l-a străpuns. / Și-acum mass-media vorbește numai despre cei trei, / și dacă vrei să devi vedetă ucide și tu ca ei. /.
Refren: x 9