Spune-mi, unde ar trebui să plec?
În cine ar trebui să cred?
Doar dacă ai fi ştiut ce ştiam
Atunci ai putea vedea doar ceea ce văd eu.
Aşa că am apucat bagajul şi am plecat cât mai departe pot merge.
Pentru că nimic nu mai e ceea ce ştiam eu că o să fie.
Şi am încercat să mă ascund, dar eu nu mă pot ascunde mai mult.
Nu e nimic mai rău decât sentimentul că eşti o stafie.
Tu spui că arăt bine.
Doar dacă ai şti ce era în mintea mea,
Ai vedea o parte cu totul diferită.
Nu am putut să-ţi arăt, chiar dacă am încercat.
Şi m-am pierdut în momentul în care am aflat
Am fost liber de câte ori am vrut să fiu.
Unii spun că sunt înafara vederii.
Cum este ironic că suntem cu toţii atât de orbi.
Dacă ai putea deschide ochii
Ai putea vedea ceea ce eu nu am putut descrie.
Şi dacă ai vedea semnele, şi apoi
Sufletul tău va fi liber, şi apoi
Tu vei fi realizat.
Aşa că am apucat bagajul şi am plecat cât mai departe pot merge.
Pentru că nimic nu mai e ceea ce ştiam eu că o să fie.
Şi am încercat să mă ascund, dar eu nu mă pot ascunde mai mult.
Nu e nimic mai rău decât sentimentul că eşti o stafie.
Spune-mi, unde ar trebui să plec?
În cine ar trebui să cred?
Doar dacă ai fi ştiut ce ştiam
Atunci ai putea vedea doar ceea ce văd eu.
Aşa că am apucat bagajul şi am plecat cât mai departe pot merge.
Pentru că nimic nu mai e ceea ce ştiam eu că o să fie.
Şi am încercat să mă ascund, dar eu nu mă pot ascunde mai mult.
Nu e nimic mai rău decât sentimentul că eşti o stafie.
Şi sunt îngrozit, că am văzut un OZN
Pentru că nimic nu mai e ceea ce ştiam eu că o să fie.
Şi am încercat să mă ascund, dar eu nu mă pot ascunde mai mult.
Nu e nimic mai rău decât sentimentul că eşti o stafie.
Aşa că am apucat bagajul şi am plecat cât mai departe pot merge.
Pentru că nimic nu mai e ceea ce ştiam eu că o să fie.
Şi am încercat să mă ascund, dar eu nu mă pot ascunde mai mult.
Nu e nimic mai rău decât sentimentul că eşti o stafie.
Sensul versurilor
Piesa exprimă un sentiment profund de alienare și confuzie. Naratorul se simte pierdut și incapabil să se conecteze cu lumea din jur, ca o fantomă într-o mașină. Caută răspunsuri și un loc unde să aparțină, dar se confruntă cu o realitate în care nimic nu mai are sens.