N-am căutat în viață lumea să mă aclame,
Să joc în filme, sau s-apar în reclame,
Când vreau ceva să bat din palme, să văd suflete scame
Foamea de faimă să-ți țină faima de foame.
Mai mult am vrut să scap de spiritu’ de turmă
Să nu mai urmăresc succesul, să-l las în urmă
Că tot ce ating se dărâmă și echilibru-n viață
Îl simt ca mersu’ pe sârmă și-n timp se adună
Sunt kilometri întregi, diferite stări
Pe care nu le-nțelegi, de unde vii sau unde pleci?
Cine ești? Mai știi? Și intri într-o rutină de ai un deja-vu’ pe zi
Și atunci fac un blunt, dau în el și mă culc,
Că dacă scriu nu știu până unde ajung
Mă duc departe cu gându’, cu fumu’ îmi iau avânt
Rap-ul ăsta-i comercial? Clar, chiar, ia, mă vând?
Tu tragi în el ca la tir,
Și am nevoie de asta ca și de aer să respir
Am niște idei și dacă le pui în șir
Ai tot ce am în cap ieșit prin pix tras fix fir
Clasic ca moda vinil, nu mă înțelegi?!? Bagă un modafinil.
N-am swag am stil, n-am Flow am skill
Și dacă vrei filme îți dăm d-alea ca-n Silent Hill.
Vrei să fii o vedetă strălucită
Imaginea oglindă fixată pe țintă
Ia-o prin minte și vezi ce te agită
Strânge prostia și pune-o pe plită
Am un proverb „Dacă am eu și tu ai.
Tu dacă ai, eu nu știu dacă mai.”
Așa știm noi treburi d-astea românești
După care tu te tot pitești.
Îi schimbă p’ăștia faima
Cum își schimbă lupu’ haina
Te bați în piept ca tobele
Tu nu ești ca vorbele
Să nu ne dăm seama.
Cum îi schimbă p’ăștia faima..
Haina face faima, faima te îmbracă
Frumos pe dinafară, pe dinăuntru piatră
Faima îți dă putere, puterea te orbește
Faima e o curvă, e o curvă și are peste
Dacă vrei s-o simți, plătește sufletește
Ea nu stă cu tine, faima te părăsește
Da’ nici nu îți dă drumu’, faima te ține-n clește
Noaptea te urmărește vrei s-o recucerești tu
Acum o fute altu’ care a făcut saltu’
Faima joacă teatru îți ia inima și capu’
Trage cu săgeți în tine, cât se-ntinde arcu’
Te face să uiți de mă-ta de tac-tu
De casă, nevastă, tovarăși la dracu’
Cine sunt? Ce vreau? Unde am ajuns acum?
Să iubesc o curvă râvnită de toți?
Faimă când te prind, te f*t de numai poti!.
Îi schimbă p’ăștia faima
Cum își schimbă lupu’ haina
Te bați în piept ca tobele
Tu nu ești ca vorbele
Să nu ne dăm seama.
Cum îi schimbă p’ăștia faima..
Sensul versurilor
Piesa explorează efectele distructive ale obsesiei pentru faimă. Artistul descrie cum goana după celebritate poate schimba valorile unei persoane, ducând la pierderea identității și la o viață superficială, lipsită de sens.