Lună, lună, lunișoară,
Tu lumini pe ulicioară,
Lumini toate văile,
Vezi toate dragostile.
Tu lumini noaptea prin ceață,
Eu stau cu neicuța-n brațe,
Tu lumini noaptea pe brumă,
Eu sunt cu neica-mpreună.
Stăm amândoi pe zăvoi
Pe iarbă și pe trifoi,
Sub o sălcuță pletoasă,
Luna-i sus, ne luminează.
Lumină, lună, mai tare
Că plec cu neicuța-n vale
Desculță prin iarba deasă
Pe-o potecuță frumoasă,
Când lumini, lună, mai tare
Nana-mi dă o sărutare.
Sensul versurilor
Cântecul descrie o scenă romantică nocturnă, unde doi îndrăgostiți se bucură de compania celuilalt sub lumina lunii. Luna este martorul și complicele iubirii lor, luminând calea și creând o atmosferă intimă și protectoare.