Butch – Furnicile și Lucreția Borgia

Miliarde de furnici în coșmarul unui greier
Miliarde de furnici x4.
Simte (???) Keri
Mi-am pictat io nuferii, tu nu te feri
Când Verita zice că Lumea minte, învață să fii cu minte
Fiul risipitor pune copaci în cuvinte
KST-u’ trasează ținte în timp ce
bătrânii rămân privind la vechile flinte
Am întârziat puțin da’ venim să lovim, mai tare ca înainte
Spune-i MC-ului ăluia plin de orgoliu că nu-l vrem noi mort
El singur se îmbracă-n doliu
Katana trece demobil purgatoriu
Și nu-i obligatoriu să-l înțelegi pe Kazi, poate nu-i de înțeles
Și dacă îți place prea mult oftica-te că a scos Gorgone la Hades
Vezi cine nu-l iubește pe Faibo nu a iubit niciodată
Da, la mine totul e personal când e vorba de ai mei, înțelege o dată
Ortega e zmeu, de-aia zboară lângă un Zeppelin relaxat
Moise te face să crezi că drumu-i ușor când marea-a despicat
Praetor e tot aici deși e plecat, ăștia-s ai mei
Ai lui mi-au zis că pot să-l bat, da’ cum să o fac
când eu nu-i port pică, e a doua oară când îmi greșește
de-a treia mi-e frică
Și-n lumea asta proastă și mică să-mi zici
ce rost are să ne-ntindem mâna de parcă întindem urzici
Încearcă să nu te-mpiedici, încearcă măcar
tot ce predici să nu fie-n zadar, eu
rămân același hoinar, convins că prietenia primită e-un dar
El nu vede de ochelarii de cal și cum să simt altfel
când știu că Dagga are inimă tare
când știu că Sera e-n stare să rupă o bucată din soare
Și cu ce pică din el Undoo să inventeze o culoare.
Deși VD nu înțelege, aruncă cu noroi
Eu îi iubesc pe-ai mei ca pe furnicile din mușuroi
O să mai las o toamnă grea să judece
care-a greșit din noi (x2).
N-o să mai sting nimic din tot ce aprinzi
n-o să mai sting nimic… nu meriți
N-o să mai sting nimic din tot ce aprinzi
n-o să mai sting nimic… nu meriți
N-o să mai sting nimic din tot ce aprinzi
n-o să mai sting nimic… nu meriți
N-o să mai sting nimic din tot ce aprinzi
n-o să mai sting nimic.
Miliarde de furnici în coșmarul unui greier
Miliarde de furnici