Tună cerbu-n mandru-n codru
Nime-n lume nu-l vedeare
Așa bine că-mi intrare
Numa’ Patru arcaș mare
Pe cerb el ca mi-l vedeare.
Patru dete-a săgeata
Cerbul către el grăia:
– Petre, nu mă săgeta
Că eu sunt închipuire
Eu nu sunt ce par a fire
Io-s Ioan, Sfântul Ioan
Io-s Ioan cel Năzdrăvan
Pe pământ am venit eu
Să scap oamenii de rău.
Sensul versurilor
Colindul prezintă un cerb magic care se dovedește a fi Sfântul Ioan, venind pe pământ pentru a salva oamenii de rău. El îi cere arcașului Petre să nu-l săgete, dezvăluindu-și adevărata identitate și scopul divin.