Nană, ochii tăi îmi plac,
Dar aș vrea ceva de leac
Să iau să mă lecuiesc
Să nu-ncerc ca să iubesc,
Mi-e teamă că n-oi găsi,
Nană, mult oi suferi.
Am iubit și eu pe lume
Doi ochi negri, două mure,
Și de-atunci oftez mereu,
Nană, puișorul meu,
Dar și ochii verzi îmi plac,
Nu știu, nană, ce-am să fac,
Că de când m-ai prins de mână
Nu mai am inimă bună.
Dacă stau și gândesc bine
Dragostea de unde vine,
De la ochi și vorbă dulce,
Astea pe mine m-or duce
Și m-or învăța la rele
Să stau pe brațele tale,
Din priviri să nu mă pierzi
Că și eu am ochii verzi.
Sensul versurilor
Cântecul exprimă atracția față de ochii unei persoane, dar și teama de a suferi din dragoste, amintindu-și de o iubire trecută. Vorbitorul este confuz și vulnerabil, simțind că a pierdut controlul asupra inimii sale.