A trecut jumate de an, și încă n-am uitat
Cât de mult te iubeam și te iubesc neîncetat.
Îmi pare rău că te-am trădat, tu nu m-ai iertat.
Mi-aș dori să fiu al tău să mă privești cu drag.
Nu mai sunt acel băiat, pe care tu l-ai cunoscut.
Lipsa ta mă doare, dar mai tare m-a durut,
Când am auzit, că de mine nu-ți mai pasă,
Că acum iubești pe altu, și zici, mai bine lasă.
Iubirea ta e tot în, inima mea.
Nu vreau să te uit și nici, nu aș putea.
Știu că am greșit, orice greșeală se plătește.
Știu că m-ai iubit, oare încă mă iubește?
Vreau să-mi dea de veste, să aflu și eu,
Dacă ea mai vrea să vină-n sufletu meu.
Mi-e greu, nu mai pot, simt că sunt distrus.
Eu nu mai pot iubi decât pe ea, mi-a ajuns.
Ridică-ți ochii, înger de lumină pură,
Hai să lăsăm tot ce-a fost greu, în urmă
Mândrie, orgoliu și-mplicit minciuna,
Știu că nu merit să ating a ta mână..
Zici „Noapte bună”? Nu, iubita mea!
De ne-ar surâde-n veci, stea lângă stea,
E tot dușmană noaptea, ce desparte,
În loc ne să lege dulce pân’ la moarte..
Ah, de-am rămâne veșnic împreună,
Ar fi cel mai frumos noapte bună!
Cum va fi bună noaptea fără tine,
Oricât aș ști că dorul tău fierbinte
Îi dă avânt spre zorile senine?
Când nu va trece nimănui prin minte,
Când rostul nu va trebui s-o spună –
Ar fi cel mai frumos noapte bună!
Sensul versurilor
Piesa exprimă regretul profund al naratorului pentru pierderea iubirii sale. El își amintește cu durere de trecut și își dorește o împăcare, simțindu-se distrus de absența ei și de faptul că nu mai poate iubi pe nimeni altcineva.