Iartă-mă, mândruța mea,
Că m-am dus și te-am lăsat,
Iartă-mă, mândruța mea,
Soarta, mândro, m-a mânat.
Bine-i de omul ce poate
Dorul ușor să îl poarte,
Doarme noaptea liniștit
Și merge pe drum râzând.
Calc pământul și văd bine
Nici drumul drept nu-l pot ține
De durere și amar
Că te-aștept mândro-n zadar.
Refren:
Știu, mândruțo, că nu poți
Din suflet ca să mă scoți,
Ochii-ți râd, inima-ți plânge,
Dorul de mine te frânge.
Sensul versurilor
Piesa exprimă regretul unui bărbat care a părăsit o femeie iubită, invocând soarta ca motiv. El observă suferința ei și recunoaște că dorul încă îi leagă, deși sunt separați.