Dorință toate au, tu-l ai pe Will,
Pe Will în sus, pe Will în jos, cât vrei;
Eu care te-am blamat, ți-aș fi util,
Dându-ți plăceri, atât cât poți să iei.
Dar tu, cu dorul tău nesățios,
Mă vei lăsa în tine să pătrund?
Sau îți dorești ceva mai valoros,
Căci vezi în mine doar un om de rând?
Oceanul plin cu apă cere ploi,
Și-ncet, încet devine și mai plin;
Tu-l ai pe Will, dar ai și mari nevoi,
Eu pot să ți le satisfac deplin.
Orice amant totuna-i, bun sau rău;
Dar toți s-au strâns acum în Will al tău.
Sensul versurilor
Sonetul explorează dorința și frustrarea naratorului față de o persoană iubită care este deja implicată cu altcineva, numit Will. Naratorul își oferă serviciile ca amant, subliniind că poate satisface nevoile persoanei iubite, chiar dacă aceasta îl vede ca pe cineva de rând.