Am crezut că așteptarea s-a terminat
Când pe tine te-am întâlnit.
Și-n iubire primii pași,
Împreună faceam.
Peste frunzele moarte și sub cer plumburiu,
Într-un glas, iubirea cânta
Și cu emoție, îmi dăruiai,
Primul sărut.
Acum îmi spui că-ți pare rău,
Și-ai vrea să mergi, pe drumul tău
Dar oare..
Chiar nimic nu rămâne, de făcut?.
Că mă iubești, o știi și tu
Dar tot îți spui
Că nu și nu, chiar dacă,
Știi că eu te-am iubit, de la-nceput.
Așteptai cu-nfrigurare ca eu să vin
Și să transform noaptea în zi,
Și-mi spuneai că fără mine
Rost n-ai fi avut.
Ma țineai în brațe și iubire-mi jurai
Pecetluită cu câte-un sărut
Dar toate au rămas..
Undeva în trecut.
Acum îmi spui că-ți pare rău,
Și-ai vrea să mergi, pe drumul tău
Dar oare..
Chiar nimic nu rămâne, de făcut?.
Că mă iubești, o știi și tu
Dar tot îți spui
Că nu și nu, chiar dacă,
Știi că eu te-am iubit, de la-nceput.
Acum îmi spui că-ți pare rău,
Și-ai vrea să mergi, pe drumul tău
Dar oare..
Chiar nimic nu rămâne, de făcut?.
Că mă iubești, o știi și tu
Dar tot îți spui
Că nu și nu, chiar dacă,
Știi că eu te-am iubit, de la-nceput.
Sensul versurilor
Piesa descrie durerea unei despărțiri și regretul față de o iubire care nu a putut fi salvată. Naratorul își amintește de momentele frumoase, dar se confruntă cu realitatea că partenerul dorește să meargă pe un alt drum, chiar dacă sentimentele încă există.
