O, blestem de străinătate
Că de ea eu avui parte,
Vin acasă la mine-o dată-n an,
Doamne, ce durere-n suflet am,
Vin acasă în vară numa-o dată,
Atuncea când vine lumea toată.
Banii, banii-n lume m-au mânat,
Să trăiesc departe de al meu sat,
Plâng părinții mei că am plecat,
Că m-au crescut și m-am depărtat,
Soră n-am acasă, dar n-am nici frate,
Ca mine-s plecați și ei departe.
Banii, banii-n lume m-au mânat,
Nu mai cunosc nici lumea din sat,
Nu mai cunosc nici rudele toate
Și-o blestem: fir-ar de străinătate,
Degeaba am muncit atât s-adun,
Am plecat copil, mă-ntorc bătrân.
Sensul versurilor
Cântecul exprimă regretul profund al unei persoane care a plecat în străinătate în căutarea unei vieți mai bune, dar se simte înstrăinată și pierdută. Banii nu pot compensa dorul de casă și de familie, iar timpul petrecut departe a lăsat cicatrici adânci.