Neicuță cu ochi frumoși,
De ce lași privirea-n jos,
De ce-n ochi nu mă privești
Și să-mi spui că mă iubești?
La fereastra casei mele
E un tei cu floricele,
Stau, neică, seara sub tei
Mă gândesc la ochii tăi,
Aș cânta de dor, să-i uit,
Nu pot, lacrimile-mi curg.
Dragoste, măr otrăvit,
De dor pieptul mi-ai umplut,
C-am gustat și eu din tine
Și nicicum nu-mi este bine.
De-ar fi floare dragostea
Să cadă bruma pe ea,
Frumoasă nu ar mai fi,
S-ar usca, s-ar ofili,
Omul n-ar mai suferi.
Sensul versurilor
O tânără suferă din dragoste, așteptând o declarație de iubire. Ea își exprimă durerea și dezamăgirea, comparând dragostea cu un măr otrăvit și dorindu-și ca aceasta să dispară pentru a nu mai suferi.