Ancoră rapidă, eternă, dragoste! O femeie pe care o iubesc!
O mireasă! Nevastă! Mai rezistentă decât îmi pot spune, gândul la tine!
– După despărțire, ca fiind destrămată, sau altul născut,
Etern, ultima realitate atletică, mângâierea mea;
Mă înalț – plutesc în regiunile iubirii tale, omule,
O împărtășire a vieții mele în viață.
Sensul versurilor
Piesa exprimă o dragoste profundă și eternă față de o femeie, văzută ca o ancoră și o sursă de mângâiere. Vorbitorul își împărtășește viața cu ea și se simte împlinit în iubirea ei.