Walt Whitman – Peste Măcel Se-Nalță Profetic O Voce

Peste măcel se-nalță profetic o voce:
Nu deznădăjduiți, iubirea totuși va dezlega
problema libertății,
Cei care se iubesc vor fi de neînvins
Și ei vor face țara lui Columb victorioasă.
Copii ai Mamei Tuturor, până la urmă voi veți
dobândi izbânda,
Și veți primi cu zâmbet disprețuitor atacurile
restului lumii.
Nici o primejdie nu-i va clătina pe cei care iubesc
Columbia
Și dacă trebuie, se vor jertfi eroic o mie pentru
unul:
Cei din Massachusetts va fi tovarăș cu cel
din Missouri,
Unul din Maine și unul de sub cerul fierbinte-al
Carolinei și altul din Oregon vor fi
nedespărțită treime,
și-și vor fi mai scumpi unul altuia decât toate
bogățiile pământului.
Spre Michigan vor adia miresmele Floridei,
Dar nu parfumurile florilor, ci altele, mai dulci
cu boarea până dincolo de moarte.
Și nu va fi un lucru de mirare să vezi în case și
pe străzi dragostea robustă,
Când cei mai ne′mbânziți și cei mai aspri se vor
îmbrățișa obraz lângă obraz;
Condiția libertății e iubirea,
Și dăinuirea egalității tot de ei ține, de camarazi.
Aceste legături vă vor uni, vă vor încinge mai
vajnic decât cercurile de fier,
Și eu, țări! eu vă unesc, extatic, vă leg cu
dragostea mea.
(Credeți cumva că ar putea să vă unească avocații?
Sau printr-un pact pe un petic de hârtie? sau
prin arme?
Ei bine, nu! Nici lumea și nici o ființă vie de pe
lume nu-și va putea menține astfel
unitatea.)