513 feat Versoo – Mortua Est

Lipsa ce a rămas în locul lui – e durere,
Cuvântul lui s-a transformat – în tăcere,
Dorința lui neîmplinită – să nu sufere
Cei care l-au crescut de mic și i-au dat putere.
Știa cel mai bine să prețuiască tot ce are,
Știa când și ce să spună, atunci când doare,
Simțeai căldură printr-o simplă-mbrățișare
Și printr-o singură privire – vedeai că nu-i ca fiecare.
Prietenia adevărată, doar el știa s-o arate
În el vedeai mereu o liniște, un frate,
Ca un înger te ferea de rău și de păcate
Îți dădea curaj, putere și speranță, să le treci pe toate.
Uneori balanța vieții, pare a fi dură,
Deseori clipele tinereții trec și trec cu ură,
Cu Flori perechi și lacrimi de tristețe ce nu mai au măsură,
Ce curg pe-ale noastre fețe.. suferința e pură..
În zi sau noapte, tot se mai aud șoapte
Din amintiri păstrate, din cuvintele lui și fapte
Din sufletul bun care, acum în ceruri zace
Noi trăim și-l pomenim, odihnească-se în pace. [x2]
După ce pierzi apar tot felul de întrebări
Și azi ele sunt mai multe-mai multe decât ieri,
Cum ar fi dacă : A fost din nou prostia omului,
Sau așa i-a fost soarta, a fost voia Domnului?
Ale lui cuvinte mereu le voi ține minte,
Că tre să ne ținem, să mergem înainte.
Am să trec peste tot ce mi se pune-n cale
Chiar dacă va fi multă tristețe, suferință și jale.
Păcat că roata timpului, nu-ntoarce înapoi,
În 2010, 19 august în seara de joi,
Ca noaptea pe 20 viața lui să n-aibă un sfârșit de drum,
Să schimb măcar ceva, să nu spun tot ce spun acum.
Dar acum spun sau cânt, în suflet plângând, că dintre toți cei cunoscuți la rând pe Pământ era cel mai bun și bland, iar eu. rămân cu-nsingur gând. dacă viața-i scurtă. atunci ne vom revedea curând..
În zi sau noapte, tot se mai aud șoapte
Din amintiri păstrate, din cuvintele lui și fapte
Din sufletul bun care, acum în ceruri zace
Noi trăim și-l pomenim, odihnească-se în pace. [x2]
[Versoo]
Tu suferi crezi vrei, îți amintești că n-ai dai,
Tribut parai trecut în rai erai să-l cauți,
Mașina-i vântul, l-a vândut pe kilometri/oră,
AAAAAAAA.. Cuvântul plânge cu timpul soră!!!
Împăcat cu gândul, că omul cât trăiește-nvață,
Ai învățat că omul cât trăiește-i zdreanța,
Îngheață sentimentele sentințele vorbesc de soartă,
Sentinela minții, te minte și pe drum te poartă.
Ai altă poartă, cu intrarea-n altă parte,
Strategia e să nu crezi că pierzi când vezi că pierzi la carte,
Împarte totul, în valori să ai culori ca Terra
Minimalismul omului ascunde, secret în era
În care reușești să fii mai bun ca timpu-i rândul,
Să-ți cucerești gândirea, privirea, timpul, ploaia vântul,
Cuvântu-i zero în context cu suflet, limita sunt eu în bătălia pentru zi și noapte poate
Am aflat din noapte adevăr în șoapte plânse,
Adevăr din lumânări aprinse, adevăr din vorbe zise
Și păremise că îngeru promise mort ca mine,
Și păremise că îngeru e mort ca tine!