Stau mereu și mă întreb
De ce-i lumea rea,
De ce de rău mă vorbește,
Cui îmi poartă grija,
Dar eu știu că nu vorbește
lumea aia bună,
Doar aceia ce nu pot
să-mi calce pe urmă.
Doamne, dușmancelor mele
să le dai pedeapsă:
Niciodată să nu-și aibă
binele prin casă!
Că n-am stat la drumul mare
și nu le-am pândit,
Nu le-am purtat grija lor
dacă au iubit.
Doamne, pentru-ai mei dușmani
eu mă rog la Tine:
Dă-le sănătate, bani,
dar nu fericire,
când necazuri or avea
și când le-o fi greu
să-și aducă, Doamne, aminte
de blestemul meu.
Sensul versurilor
Piesa exprimă frustrarea față de dușmani și dorința de răzbunare. Vorbitorul cere divinității să-i pedepsească pe cei care îi vor răul, dorindu-le mai degrabă necazuri decât fericire.