Măi neicuță puișor,
Spune-mi, de min’ nu ți-e dor?
– Ba mi-e dor, mândruțo, tare,
Nu pot trece, valea-i mare,
Valea e cu pietricelele,
Nu pot trece de guri rele.
– Neică, de mai treci valea
Să nu te afle lumea,
Ce dragoste pătimită
Ne-ntâlnim pe drum cu frică,
Ne-ntâlnim pe drum cu frică
Parc-ar fi pădurea mică.
Să vii când e lună plină
Să stăm pe iarbă-n grădină,
Ne-așezăm pe iarbă jos
Lâng-un trandafir frumos,
Tu să-mi dai o sărutare
Și să-mi pui în păr o floare,
Să-mi pui flori de trandafir
Să nu ne mai despărțim.
Sensul versurilor
Cântecul exprimă dorul profund dintre doi îndrăgostiți și dificultățile întâmpinate în a se întâlni din cauza obstacolelor și a judecăților celorlalți. Ei plănuiesc o întâlnire secretă sub clar de lună, într-un cadru romantic, simbolizând speranța și dorința de a depăși aceste obstacole.