Ai venit-
preocupată,
întreprinzătoare.
Urletul,
statura,
după ce le-ai cercetat,
văzui pur și simplu un băiat.
Ai prins,
ai luat la inimă
și pur și simplu
te-ai dus să te joci-
ca fetița cu mingea,
ușoară ca pana.
Și fiecare –
ca o minune parcă aparte-
unde doamna s-a îngropat
sau unde fetișcana-
de vie.
„Pe unul ca ăsta să-l iubești?
Păi el se repede! Se-aruncă!
Probabil, e un dresaj, o îmblânzire.
Vede-se, e de la menajerie!”
Iar eu jubilez.
Nu mai este el-
jugul!
De bucurie uitând de sine,
țopăiam,
săream ca un indian la cununie,
de atâta despovărare ce mă înălța,
de-atâta veselie.
Sensul versurilor
Piesa descrie o transformare personală și eliberarea de o povară. Vorbitorul celebrează această eliberare cu bucurie și entuziasm, uitând de sine în euforie.