Vraciu’ – Trenul Vieții

Ce-a fost frumos a trecut, copilăria a dispărut
Pentru mine acum toate au un nou început
Prin rele am trecut, am reușit singur să mă ajut
De multe ori mi-am zis că sunt doar un simplu caz pierdut
Prea multe nu am avut, de la nimeni n-am cerut
Și am reușit să mă ridic singur frate când am căzut
Mama îmi zice să fiu tare, să las tristețea deoparte
Dar nu pot să fac asta cât timp ea este departe
Inima-mi bate, încă nu vreau să amintesc de moarte
Dar în orice moment Dumnezeu poate face dreptate
Țin prietenii aproape, dușmanii și mai aproape
Niciodată n-am să știu dacă vor să mă îngroape
Vezi tu frate, mi-e dor de vremurile de când eram copil
Și încep să-mi dau seama să fii om mare e dificil
Mă gândesc la viitor, sincer nu știu ce-o să ajung
Dar să ajung cineva tre’ să străbat un drum lung
S-a mai dus o foaie, scrisă pe timp de ploaie
Când în țara asta, c***e, este plin doar de gunoaie
M-am săturat de războaie și de ciuhaie de bătaie
În timp ce zoaie de văpaie ard încet atâtea paie
Vreau să devin simplu om, descheiat la suflet
Prin rânduri ce le scriu mă regăsesc în simplu cuget
Am început să sper la un viitor mai bun ca trecutul
Chiar de am trecut prin multe n-am să uit deloc începutul
În centrul țipatului, inspir adânc, încep să plâng
Și chiar am emoții mari pentru ce aș vrea să ajung
Toți urcăm în trenul vieții, ne trezim în el mergând
Fără să ne dăm noi seama unde ne-am suit și când
Eternități de-o clipă când nimic nu se mai schimbă
Când sunt oameni răi de-și simt și ei veninul pe limbă
Asta încă nu-i nimic, pe lângă ce-aș vrea să zic
Munca mea nu-i răsplătită, dar încerc să mă ridic
De asta pic în versuri, rime, lirici prin cuvinte
Tot ce-a fost până acum urât, am să scot din minte
Succesul înseamnă să continui când ceilalți renunță
De-asta sunt decis să nu cedez când alții mă denunță
Mi-am îngropat țipătul în muzică căci vreau mai mult
Momentan nu-s nevoit să uit de vremuri de demult
Nici măcar nu vreau să vină vremea când o să fiu
Vreau să fiu fericit și iubit până ajung în sicriu
Mai vreau să-mi iau rămas bun acum de la copilărie
Știu că ce a fost odată-n viitor n-o să mai fie
Îmi simt tot corpul alungit pe-această realitate
Pân’ la urmă toți am făcut și încă facem păcate
Cuvinte-s toate frate, dar tre’ să le alegi cumva
Să nu greșești să dai impresie de mare cacealma
Tre’ să am grijă de prezent, căci Dumnezeu mă vede
Tre’ s-accept doar oxigenul să gândesc mai limpede
Căci s-a dus copilăria, a plecat cu trenul vieții
M-a furat maturitatea în toiul dimineții
Și mă ține strâns, sunt conștient că-i pân’ la moarte
Problemele apar, știu că o să muncesc pe coate
Să pun pe masă o pâine, să gândesc ce va fi mâine
Nu vreau să stau degeaba să fiu privit ca pe un câine
Am fost obișnuit să-mi pună mama-n farfurie
Dar nu mai e așa și știu, adio copilărie