Trecui muntele oftând
Și la ochii tăi gândind,
Nu știu, nană, cin’ te ține
De nu poți veni la mine.
Te-am chemat, nană, să vii
Num-un ceas cu min’ să fii,
Să te văd, nană, zâmbind
Că nu te-am uitat nicicând.
De-o viață te port în gând,
Cum dorul să-l mai ascund?
Că dorul l-am pitulat,
Mi-ai plăcut și-mi rămâi drag.
Refren:
Dar te-oi blestema
Să-ți fie viața
Cum e inimioara mea,
Să tânjești o viață,
Rar să ții pe brață
Pe cin’ ți-a fost drag în viață!
Sensul versurilor
Cântecul exprimă dorul profund al naratorului pentru o persoană iubită, urmat de un blestem amar cauzat de suferința provocată de absența acesteia. El își amintește cu drag de momentele petrecute împreună, dar este copleșit de durere și resentimente.