Ce mi-a fost pe lume drag
Codrul cu frunză de fag,
Codrul cu frunză de fag
Și horile-n vale-n sat,
M-aș duce ca să petrec
Numai n-am cu cin’ să merg,
Tot omul cu neamul lui,
Numai eu al nimănui.
N-am surori, nu am nici frați,
N-am nici rude, nici cumnați,
Numai căpătâiul meu
El m-aude când mi-e greu,
Îl iau în brațe și-l strâng
Lacrimile pe el curg,
Printre lacrimi îmi șoptesc
Cât de singurea trăiesc.
Sensul versurilor
Piesa exprimă sentimente profunde de singurătate și dor. Naratorul își amintește cu nostalgie de vremurile fericite petrecute în natură și la horele satului, dar se simte izolat și fără sprijin familial.