De când badea mă iubește
Toată lumea mă vorbește,
Mă vorbesc toți oamenii
Pentru ochii bădiții.
Strigătură:
Zică rele, zică bune
Ce mi-i drag tot drag rămâne,
Ș-apoi zi-i ce-i vrea, măi lume!.
Unde se strâng doi cu doi
Povestesc numai de noi,
Unde se strâng trei și patru
Cheamă lângă ei tot satul.
Strigătură:
Dar oamenii bine-ar face
Nouă să ne deie pace
Să ne iubim cum ne place.
Gura mea-i gură de fragă
Știu, bădiță, că ți-i dragă,
Ție, bade, nici nu-ți pasă
De lume că-i mânioasă.
Strigătură:
Gura mea așa-i făcută:
Cine-i vrednic mi-o sărută,
Cine nu stă și se uită.
Sensul versurilor
Piesa descrie o poveste de dragoste care atrage atenția și bârfele comunității. Naratoarea își exprimă indiferența față de aceste bârfe, concentrându-se pe relația ei cu "badea". Ea își afirmă încrederea și valoarea, sugerând că doar cei vrednici merită afecțiunea ei.