Valeria Peter Predescu – Lângă-o Salcie Pletoasă

Lângă-o salcie pletoasă
Maica Sfântă se opri
Și cu voce-ndurarerată
Către salcie grăi.
„Dacă îmi cunoști durerea
Și de vrei să mi-o alini
Să-mi dai ramurile tale
Și-o cunună fără spini.
Fiul Meu stă pus pe cruce
Răstignit cu spini pe cap
Și cu ea la El m-oi duce
Ca din chinul greu să-L scap.”
Atunci salcia miloasă
Crengile și le-a plecat,
Maica împleti cununa,
La Golgota a plecat.
Dar iudeii nu-L lăsară
Cu cunună fără spini,
Voiau ca Iisus să moară
Răstignit și-n mare chin.
De-atunci salcia pletoasă
Nu s-a mai ridicat sus,
A rămas așa plecată
Ca să-L plângă pe Iisus.
Tot așa și noi creștinii
Capu-n jos să ni-l plecăm
Și cu inima curată
Lui Iisus să ne-nchinăm.
Și să zicem „Doamne Sfinte,
Izbăvește-ne de rău,
Pe acei care se roagă
Și slăvesc numele Tău!”