Ieși, mireasă, până-n prag
Să-ți vezi mirele sub steag
Cum îi scutură steagul
Și-i cântă ceterașul,
Steagu-i mândru și-nstruțat,
Mirele-i mândru gătat
Cu cămeșă de bumbac,
Num-o țâră-i supărat.
Sărace, mire frumos,
Cum ți-o picat struțul jos
Pentr-o rujă din grădină,
Pentr-o tânără copilă,
Pentr-o rujă din fereastră,
Pentr-o tânără nevastă.
Măi, mireasă, draga mea,
Dacă mergi la soacră-ta
Ascultă ce te-a-nvăța,
De-a zice să calci în foc,
Du-te, că-i avea noroc,
Că la soacre-așa le place:
Din picioare să mergi tare
Din gură să ai răbdare,
Din picioare să mergi iute,
Din gură să nu zici multe.
Măi, mireasă, draga mea,
Nu te cânta după struț
C-amu-i fi cu legănuț.
Ia-ți, mireasă, lămâiță
Și ți-o pune-n grădinuță,
De ți-a face floare albă
Tu la soacră îi fi dragă,
Dar oricum ar înflori
Tare dragă nu îi fi,
Că cine-n lume-o mai văzut
Verdeață cu floare albă
Și noră la soacră dragă.
Frunză verde de pe vie,
Ți-aș striga, mire, și ție:
Părinții să ți-i cinstești,
Mireasa s-o omenești,
C-ai luat floare-nflorită
Să n-o vedem veștejită,
C-ai luat floare-mpănată
Să n-o vedem supărată,
Haida și o ia de mână
Și-o răsădește-n grădină
Să-nflorească și să crească,
Să nu se mai veștejească,
Ori o pune după masă
Și o fă nevastă-aleasă.
Sensul versurilor
Piesa este o strigătură tradițională de nuntă, oferind sfaturi mirelui și miresei. Accentul cade pe respectul față de părinți și pe rolul important al soacrei, dar și pe importanța cultivării unei relații armonioase în cadrul căsniciei.