Foaie verde lemn crețesc,
Pare-mi rău că-mbătrânesc,
Ce n-aș da să-ntineresc,
Aș da vacă cu vițea
Să mă mai văd tinerea
Și-aș da boii din ocol
Dac-aș ști că nu mai mor!
Lasă-mă, moarte, mă lasă,
Nu fii așa dușmănoasă,
Mai lasă-mă num-un an
Să pui mâna pe-un dușman,
Să-i fac capul ca bumbacul
Și trupșorul ca bujorul
Și-apoi mi-oi stâmpăra dorul!
De-am făcut vreodată rău
M-a judeca Dumnezeu,
M-a judeca Domnul Sfânt,
Nu dușmanii pe pământ.
Sensul versurilor
Cântecul exprimă regretul pentru trecerea timpului și apropierea morții. Vorbitorul își dorește să mai trăiască și invocă ideea de a amâna moartea, oferind în schimb un dușman.