O, vai, vai, Ierusalime,
Mult am plâns Eu pentru tine,
Mult am plâns și-am suspinat
Când pe cruce m-au legat,
O, vai, Ierusalime!.
Sus la Golgota m-au dus,
Pe cruce de brad m-au pus,
Cu sulița m-au străpuns,
Sângele vale mi-a curs,
O, vai, Ierusalime!.
Cu oțet m-au adăpat,
Cu spini m-au încoronat,
Între doi tâlhari m-au pus,
Eu am suspinat și-am plâns,
O, vai, Ierusalime!.
Iar Măicuța stă de față,
Îl ia pe Iisus în brață,
Plângând la Iisus se uită,
Ranele i le sărută,
O, vai, Ierusalime!.
Care măicuță n-ar plânge
Când își vede fiu-n sânge,
Pe care maică n-o doare
Când vede că fiu-i moare?!
O, vai, Ierusalime!.
– O, Fiule, o, Preline,
Cum oi trăi fără Tine?
Amu’ ești la mine-n brață,
Fiu Scump, dar fără viață!
O, vai, Ierusalime!.
După ce Eu te-am născut
Iosif leagăn ți-o făcut,
Așternut bun ți-am gătit
Și bine Te-ai hodinit,
O, vai, Ierusalime!.
Dar acum, Fiule dulce,
Ți-ai făcut culcuș pe cruce
Și de-acolo în pământ
Sub o piatră de mormânt,
O, vai, Ierusalime!
Sensul versurilor
Piesa descrie suferințele lui Iisus Hristos pe cruce și durerea Maicii Domnului. Este un cântec de jale și compasiune, reflectând asupra sacrificiului suprem și impactul acestuia asupra celor apropiați.