Așa ne zice Domnul Slavei
În glasul Sfintei Liturghii:
„Deși m-am înălțat la Ceruri,
Eu nu vă las orfani, copii!.”
În fiecare Liturghie
Eu mă cobor din nou la voi,
Din nou mi-e coasta Mea străpunsă
Și-mi curge sângele șuvoi.
Mă răstignesc din nou pe cruce
În umbra Sfântului Altar,
Primiți-mi Sângele și Trupul
Să nu mai vin iar în zadar.
Eu sunt aici întotdeauna
În Sfânt Altar spre răsărit,
Bisericile sfinte-s goale,
Creștinii mei M-au părăsit.”
Tu singur plângi și azi, Iisuse,
La miez de noapte-n Ghetsimani,
Îți dorm afară ucenicii
Și-nconjurat ești de dușmani.
Ți-s oile pierdute toate
Pe multe și pe rele căi,
Pătruns-au lupii între ele
Și dorm adânc păstorii Tăi.
„Veniți, copiii mei, la Mine
Că vreau cu voi să locuiesc,
Să vă împac din nou cu Tatăl
Și de păcat să vă feresc!”
Sensul versurilor
Piesa exprimă sacrificiul continuu al lui Iisus și chemarea Sa către credincioși de a se întoarce la El. Subliniază durerea lui Iisus cauzată de părăsirea bisericilor și dorința Sa de a împăca oamenii cu Dumnezeu.