Am mers peste mări şi ţări
Am mers şi pe şapte cărări
Am fost şi-n alte vieţi
Dar tu aceeaşi plecare repeţi.
Prerefren:
Stelele mă dor
Că-s mai frumoase de atâtea ori
De când noaptea eşti a lor
Dar o viaţă eşti a mea.
Refren:
Nu pot să m-obişnuiesc fără tine
Şi nici nu vreau să-nvăţ
Nu pot să te-nlocuiesc cu oricine
Dar poate o să-ţi şterg
Iubirea şi amintirea
Când lacrimi de coniac
Din ochi mi se desfac.
Dau zeci de ani la schimb
Pentru o noapte să mai păcătuim
Pentru ultimul dans
Îţi dau toată dragostea în avans.
Prerefren:
Stelele mă dor
Că-s mai frumoase de atâtea ori
De când noaptea eşti a lor
Dar o viaţă eşti a mea.
Refren:
Nu pot să m-obişnuiesc fără tine
Şi nici nu vreau să-nvăţ
Nu pot să te-nlocuiesc cu oricine
Dar poate o să-ţi şterg
Iubirea şi amintirea
Când lacrimi de coniac
Din ochi mi se desfac
Nu pot, nu pot, nu pot
Nu pot să m-obişnuiesc fără tine
Şi nici nu vreau să-nvăţ
Nu pot să te-nlocuiesc cu oricine
Dar poate o să-ţi şterg
Iubirea şi amintirea
Când lacrimi de coniac
Lacrimi de coniac
Din ochi mi se desfac.
Sensul versurilor
Piesa exprimă durerea profundă resimțită în urma unei despărțiri. Naratorul este incapabil să se obișnuiască cu absența persoanei iubite și ar fi dispus la sacrificii mari pentru a retrăi momentele frumoase. Amintirile și iubirea pierdută sunt evocate cu tristețe, simbolizate prin metafora 'lacrimi de coniac'.