Vacanta Mare – Moldoveanu și Ninsoarea

Dragi noștri în Moldova, anul ăsta iar a nins. A nins mult. Șapte metri de zăpadă a nins. Undeva ne-am dus prin fundul Moldovei și am extras de acolo acest supozitor al Moldovei, omul acesta a prins marile zăpezi din Moldova de anul acesta.
– Domne, cum a început, domne, cu zăpezile?
– Băi băieți, băi, într-o noapte eu ședeam cu muierea mea în pat și ne uitam la televizor și dintr-o dată s-o ridicat o hulă mare.
– Hulă, unde s-a ridicat hula asta mare?
– În pantalon.
– Nu fi nesimțit, domne.
– Satu’ meu, Hantaloni, așa se numește satu’.
– A, Hantaloni este satu’.
Ninjea cu niște floconi dio palma, uite așa.
– Cu ce ningea?
– Cu floconi de pal.
– Ce-i ăla flocon?
– Fulgi de zăpadă, din franțuzescu, le flocon, de neeu fulg de zăpadă.
– Floconi?
– Băi idiot ești ăsta, nu știe franceză, ba, uite, ba!
– Floconi.
– Era o flocăneală generală în tot satu’ și toți floconii se puneau pe wooduri.
– Pe ce?
– Pe wooduri.
– Ce e aia wood?
– Pădure, în engleză, wood, pădure, băi idiot ești ăsta, mă, nu se poate, baaa!
– Deci se puneau floconii pe wooduri.
– Sau pe foresturi, cum vrei să le spui, că noi avem și o echipă Foresta.
– Și n-ai strigat la nevastă-ta să vadă floconii de pe uduri?
– Am strigat să închidă animalele.
– Și le-a închis?
– A zis numa’ dacă o bitonez sonesc, altfel nu.
– Dacă o ce?
– Bitonez sonesc, din german, bit son, băi idiot ești, nu am cu cine vorbi, băi!
– Să o bitonezi sonesti ca să vadă floconii de pe wooduri.
– Nu, să închidă oile.
– Și le-a închis?
– Nu.
– De ce?
– Păi, dacă nu am oi, ce să închid, băi, da’ prost ești ăsta!
– Și atunci de ce i-ai mai zis să le închidă?
– Ca să o derutez, dă-o dracu’ de aici!
– Înseamnă că ai porci.
– N-am.
– Vaci?
– N-am.
– Da’ ce ai?
– Ulcer pe aici.
– Nu, domne, ce animale ai?
– Foși.
– Ce?
– Foși, uuuuu, uuuuu!
– A, foci.
– Foși.
– Foci.
– Foși, nu poți să îl pronunți pe și, foci.
– Și ai multe foci?
– 160… 10 foși și un focoși.
– Un ce?
– Un focoși.
– Ce-i ăla?
– Focoși, cum au găinile cocoși, au și focile focoși, să le focaiească și să fac icre de foc, așa, foculeți.
– Foși, morse, n-ai și morse?
– Mă jignești, am telefon.
– Foși, și de când ai foși?
– De când mi-au murit pinguinii.
– Ai și pinguini?
– N-auzi, domne, că mi-au murit!
– De ce?
– I-o omorât vecinu’, că i-o mușcat un pinguin pe fișu’ și i-o omorât.
– Domne, da’ pinguinii nu mușcă.
– Da, da, le-am pus ciocnița.
– Ce?
– Ciocnița.
– Ce e asta?
– Ciocnița, cum au câinii botnița, cum ai tu râtnița, ciocnița.
– Deci ningea cu floconi și v-ați rugat la Dumnezeu să nu mai ningă cu floconi?
– Am fost să ne rugăm și popa ședea pe church.
– Ciuci?
– Church.
– Ciuci?
– Church, biserică, în engleză, church, idiot ești ăsta, mă!
– Și de ce stătea pe biserică?
– Dacă church-ul e acoperit de zăpadă, unde vroiai să șadă, se ținea de cruce acolo?
– Și nu-i era frig?
– Ce glumă sinistră, cum să-i fie frig la un om mort?
– Da’ ia zi, am auzit că au fost mulți cetățeni înzăpeziți.
– Da, era unu’ cu o Dacie, săracu’, înzăpezit, i-am dus pături, i-am dat pumni în gură, ghenunchi în freză.
– De ce l-ai bătut, domne?
– Băi, bine mai, domne, eu îi aduc țigări și tu nu fumezi, dumnezei și închinați, l-am bătut de le-o fumat pe toate.
43 de bacsuri câte i-om adus, toate le-o fumat.
– De ce nu l-ai adus în casă?
– N-a vrut să vie, a zis că dacă i-o fură casetofonul din Dacie, a rămas acolo.
– Da’ nu l-o furat?
– Nu i-o furat, bancheta, motoru’, roțile, caroseria, hainele după dânsul, a rămas cu casetofonul în brațe și un petic de maieu pătrat.

Sensul versurilor

Un interviu absurd cu un localnic din Moldova despre iarna și zăpezile abundente. Dialogul este plin de neînțelegeri, exagerări și umor involuntar, creând o imagine caricaturală a vieții rurale.

Lasă un comentariu