Vacanta Mare – Balada Mănăstirii Argeșului

În versuri cu Manole și cu contrastul lui Negru Vodă, încă nu l-au scos de la developat.
Pe Argeș în jos, sub un mal frumos,
iată vin în cale trei turme de miei cu Manole și cu 3 ciobănei (zi, bă, ce trebuie… vai de capu’ tău!)
Pe Argeș în jos, sub un mal frumos,
iată vin în cale 9 meșteri mari din Vaslui și cu sergentu’ 10 și era… (bă, bă, bă, termină, bă, ce drq!) și Coșbuc, și era și mistrețul (nu era Coșbuc).
Pe Argeș în jos, sub un mal mișto,
purtând GSM și zicând alo!
Iată se zărește, meșteru’ lu’ pește
și cu Manole 10,
Emilia Comișel – 10,
Temistocle Popa – 10,
30 de puncte pt Manole, mulțumim frumos.
Manole, Manole… iar mâncași fasole, mă?
Doamne, mă jignește, mă învinuiești
ca dacă mâncam și mă s*****m
munții netezeam, Argeșu’l secam, codrii defrișam și chiar Hiroshima zicea: toată stima!
iar Maria ta brusc se scorojea,
Voda nu credea și îl întreba:
de unde am simțit un miros cumplit?
nasu’ mi sângera, părul îmi pica, crampe m-apucau, mațele-mi ieșeau, ochii îmi plesneau, dinții îmi putrezeau… tu nu știi cumva de unde venea, ast’ miros cumplit?
Poate am răgâit…
Ba Manole, eu am venit la tine că știu că tu pui gresia bine,
vreau să-mi faci o vilă mare să las lumea fără glas și să zică: „ete al dracu’ ce biserică și-a tras!”
Păi nu v-am spus eu vouă că vreau vilă nouă?
Hai aci la treabă, n-o mai luați la…
Lasă, Doamne, lasă, că-ți facem o casă, cu gard împrejur să te doară-n…
Curte asfaltată și o grădină lată, cu iarbă destulă, să ne pupi…
Și-ndată să-mi porniți, vila să-mi clădiți, cum pe lume nu e, că vă dau și…
banii la sfârșit cum am stabilit
(da’ aș da toți banii odată).
Atunci Manole se culcă și așa culcat rămase
și în somn visa c-a terminat… așa e… terminase!
Ba Manole… tot vorbim și vorba trece,
nu ți-am spus că vreau o vilă și tu stai și o freci la rece?
Îți dau termen 6 zile să termini ce ai început,
că de nu vin cu armata
și pe mama ta o cunosc destul de bine, mă… și pe părinți… și pe copii!
Visa că va sacrifica o nevastă de-a lor și spuse meșterilor toți de visu-ngrozitor.
Îngândurat, unu’ din ei cu glasul jumătate îi spune: „nu e sacrificiu, e o necesitate.”
Și ca să nu ne mai certăm, eu îți propun, bă, frate, în loc de una, să încercăm să le zidim dracu’ pe toate!
Ana însă alerga dacă-i dădeai o țuică…
și ca Iulia Negura și ca Maricica Puica
c-avea mama un picior, cât roata de la tractor
și o talpoancă la picioare ca de clasă muncitoare.
Ana alerga, iar Manole se ruga:
„Da, Doamne, o ploaie, să curgă șiroaie și pe Ana s-o întoarcă!”
Însă Ana avea barca.
(***!)
Da, Doamne, friguri uscate, să-nghețe apele toate, poate așa Ana nu vine!
Însă Ana avea patine!
Da, Doamne, și tu ceva, ca să nu mai aibă ea
și Doamne, cancer îi da, că de asta nu avea!
Însă Ana ajungea, la toți le zâmbea, și toți se-ngrozeau și cruci își făceau
c-avea o față de te lua cu greață
c-avea mustăți pe oală ca ciumara când se scoală
parcă-i părul pubian sau ciocu’ lu’ Voșganian
un ochi sus și unu’ jos, parcă-i ciorbea cel frumos
și avea dinți în gură, frate, cât Vadim luciditate
și putea așa de tare din cap până-ntre picioare, cred că folosea WC-ul ca Funar UDMR-ul.
Meșterii fugeau de ea și strigau: „Nu ne mâncaaa!”
Unu’ a****a pe zid, deși nu era gravid
altu’ își umplu’ nadragii, dând cu capu’n stâlp ca Hagi.
Ba, Manole, nu glumim, hai, bă, vere, s-o zidim!
Leag-o bine în frânghii, noi zidim și tu o ții!
Și zidu’ repede creștea până la gleznisoare, până la pulpisoare, până la genunchioare, până la copșisoare, până la… și-n zona de nesimțire, i-au lăsat aerisire.
Mânăstirea-i terminată!
De sus de pe acoperiș, Manole striga la meșteri: „Pazea, vere, că mă…”
Ba, ba, ba, ba, ce faci pe acoperiș? Ba, cum de o lași slobodă drept în cap la Negru Vodă?
Schelele să i le luați, atent să nu vă udați!
Manole aripi făcea, de pe acoperiș sărea, ceilalți meșteri îl priveau, și-ntre ei se sfătuiau:
„Gata, a sărit tâmpitu’, hai să coborâm cu liftu’!”
Și cum zbura el prin aer, dădu’ trei dume de fraier
deși filosof ca Heagan, niciodată n-o s-ajung
vă mai spun o cugetare: „Viața-i scurtă, gustu-i lung!”