Vara se făcea tot mai subțire
Sub coborârea ta din strălucire
Și ai plecat cu inima plină
De curcubeie și lumină.
Eu încerc să mă mint, să-mi arăt
Că n-ai privit nici o clipă-ndărăt.
Am rămas să te caut, să te caut
Trist argonaut, trist argonaut
Printre coșmaruri și vise
Ca-ntr-o carte cu coperțile închise.
Sensul versurilor
Piesa descrie sentimentele unei persoane rămase în urmă după o despărțire. Persoana respectivă încearcă să se împace cu ideea plecării, dar este încă prinsă în căutarea amintirilor și a sensului pierdut.